S-a deschis un muzeu la Academia Hagi chiar în ziua în care s-a inaugurat un hotel pentru copiii și juniorii care vor să calce pe urmele „Regelui”.
Nu orice muzeu, ci muzeul Hagi. Obiecte vestimentare, ghete de joc, fanioane, caiete, fulare și multe altele.
Strânse într-o carieră de fotbalist de peste un sfert de veac. Tricoul lui Figo și al lui Zidane la loc de cinste, alte piese care compun o istorie a fotbalului românesc.
Dar cum o fi procedat Hagi? Mai lua un tricou și avea un dulap special unde le îndesa unele peste altele, curate sau murdare? Imaginația debordează. Nu, adevărul e altul.
Elena, una din surorile lui Hagi, a fost cea care a strâns tot, cu meticulozitate, cu grijă și cu oarecare teamă să nu se piardă cumva. Și când s-a pus în practică ideea muzeului a venit și le-a scos de la „naftalină” într-o viteză îmbucurătoare.
Asta și pentru că, puțină lume știe, vreo 15-20 de tricouri au stat într-o zonă a Hotelului Iaki și au dispărut într-o noapte, spre marea durere a lui Hagi.
Cineva le-a sustras și atunci, acum peste un deceniu, epoca a ceea ce reprezintă azi camerele de luat vederi din interioare de abia începea. Hagi a fost amărât, dar a trecut peste această supărare cum a trecut și peste momentele grele și înfrângerile din carieră.
De-a lungul timpului Hagi nu a vândut niciun tricou, ci doar a cedat unele dintre ele pentru cauze caritabile în România și Turcia. Dar la fel de adevărat este că a și dat cadou multora dintre rude, iar acum aceștia, în semn de respect, le-au înapoiat la muzeu, unul câte unul.
Întreaga garderobă de la finala Cupei UEFA, Galata-Arsenal din 2000, este într-un dreptunghi de sticlă: jambiere, ghete, banderola, tricou, șort. Cum le-o fi păstrat când or fi fost atâtea cereri din stânga și din dreapta?
În momentele importante Hagi avea o tactică genială, la fel ca aceea din terenul de joc, unde se descurca de minune: păstra un tricou identic pentru rivalul său.
Așa a procedat cu Zinedine Zidane în 1996 și cu Luis Figo în 2000, povestesc apropiații. Ambele procurate la meciurile directe de la Euro cu Franța și Portugalia.
Astfel multe dintre aceste obiecte rămân peste timp, inclusiv scrisori de la antrenorii de la Luceafărul, de la Iosif Bukossy, primul său antrenor, de la toată lumea. Strânse cu migală, împachetate și sortate, de sora lui Hagi.
Câți fotbaliști am întâlnit și i-am întrebat unde-i tricoul din meciul cutare mi-au răspuns cam așa:
Gică Hagi face și aici diferența cu alți fotbaliști români care au însemnat ceva pentru fotbalul românesc sau care s-au amestecat și ei prin niște partide memorabile ale tricolorilor ori printre granzii Steaua, Dinamo și Craiova din anii 80.
Pentru Hagi, acum e foarte clar, istoria s-a scris. Acum mai rămâne să fie și citită.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER